A murit Michael Jackson! :(

La inceputul anilor ’90, daca nu aveai o poza cu Michael Jackson in “oracol", inseamna ca esti un nimeni. Daca in acelasi oracol la intrebarea “Ce cantaret/ cantareata preferati” nu aveai macar un sfert din raspunsuri “Michael Jackson”, insemna ca ti l-au completat mai mult extraterestii.
Suvita “a la Michael” era un accesoriu pe care era bine sa il afisezi macar la o petrecere si daca iti puneai niste lanturi de la umar la un nasture, erai deja admirat.
Baietii, ca sa cucereasca fetele, imitau celebrii pasi de dans, mersul in spate, tot “a la Michael” si probabil ca nu va mai exista pe lumea asta vreun individ care, daca isi duce mana la bracinar, sa nu fie intrebat daca nu se crede Michael.
La inceputul anilor ’90, in orice casa exista o caseta pirat cu Thriller. Pe unde reuseai sa vezi un videoclip, era o fericire, ramanei tintuit.
Femeile erau mai isterice ca niciodata si iarasi asta, a nascut o replica in folclorul romanesc. De fiecare data cand o fata este isterica si tipa, se aude o voce de undeva, pitigaiata, care o persifleaza “Maical, Maical!!!!!!” . Cam asa aratau lucurile in perioada de glorie Michael Jackson.
Cand s-a insurat cu Lisa Presley, mi s-a parut cel mai firesc lucru. Ca atunci cand Brad s-a insurat cu Angelina (cei mai cei de la Hollywood). Asa si Jacko. Nu putea regele pop sa se insoare decat cu fiica Regelui Rock 'n' Roll. Era ca o recunoastere a valorii cantaretului.
Lucuruile apoi au luat-o razna pentru artist. Nu detaliem aici viata lui, pentru ca nu are sens. O face toata lumea si oricum stie toata lumea ca si-a facut “n” operatii estetice, ca din negru a ajuns alb, ca din nas mare avea nas mic, ca din sanatos a ajuns bolnav, ca din bogat a ajuns dator, ca din celebru a ajuns ignorat.
Poate cel mai frumos lucru pe care o sa il spun despre Michael Jackson este ca a fost singurul mare, foarte mare artist care a venit la noi imediat dupa revolutie.
Imi cer scuze fata de toti cei care au venit acum sa cante pe la noi, la vremea senectutii lor si a amintirilor noastre, pe jumatate pierdute.
A fost primul mare concert… de fapt cred ca a fost PRIMUL CONCERT ADEVRAT PE CARE L-A VAZUT ROMANIA.
Si pentru ca i-a palcut, a venit si a doua oara.
Si, ca sa inchei patetic dar sincer, sincer, sincer… Michaellllllllllll, I love you Michael!!!!!!!!!!!!