Martisoare manuale!

Martisoarele Manuale!

Cand eram eu mica… mergeam la Casa Pionierilor si a Soimilor Patriei. Acolo, erau tot felul de cluburi care mai de care mai interesante, care iti dadeau posibilitatea sa ai hobby-uri mai diferite decat vb p mess. Adik, sa faci kstii k lumea, kstii de fun, cum s-ar zice.No brb cu limbajul asta!:)

Eu faceam gimnastica si langa cerul de gimnastica erau si “modelistii”, care faceau machete de avioane, vaporase, ce fel de machete faceau ei pe acolo. Mai era cercul de carting, dar si cel de radioamatorism. Mai era un cerc de traditii populare, unde ne puteam juca cu tot felul de “kstii”.

De 1 martie, s-a organizat o expozitie de martiosare, facute de piticii de la “traditii pupulare”. Erau martisoare manuale, frumoase…

A venit mama cu o felicitare primita de la unul dintre organizatori, pe un carton glossy (cum se spune acum, atunci ii spuneam lucios), cu o panseluta presata, atat de frumos, atat de fragil si de delicat…. Si era lipit pe coperta felicitarii, langa panseluta, o placuta mica, pirogravata delicat de o manuta mica, de copil,cu cuvantul “martie”.

Acela a fost cel mai frumos martisor vazut vreodata. Era o lume in care lucrurile aveau valoare tocmai pentru ca erau rare. Pentru ca nu multi faceau asta. Acum, sunt sute de oameni care vand la intersectiile aglomerate zeci de modele de martisoare. Consumatorismul ne-a facut sa gandim cantitativ, nu calitativ. Sau poate ma insel, nu vreau sa dau verdicte de asemenea anvergura.

Ma bucur ca acum toata lumea poate sa poarte un martisor, desi nu prea mai poarta nimeni!

Eu mi-am pus un snur la mana, nu ma intrebati de ce! O sa imi pun martisor in haina diseara (In atentia sefului, o sa fur un bold de la birou! Si ii multumesc de martisorul oferit!).

Si ca sa imi inchei pledoaria pentru martisoarele facute manual…. Va invit sa imi spuneti care sunt cele mai frumoase martisoare primite vreodata! Un martisor de care sa va aduceti aminte! Atentie, nu vreau sa fie contextul frumos sau persoana care vi l-a dat… ci pur si simplu sa imi descrieti un martisor frumos pe care l-ati primit!

Si ca sa nu ranan datoare cu o legenda pe care o stiu din copilarie, o impartasesc !

Era un haiduc care iubea o fata. Si pe data de 1 martie s-a luptat cu garda unui boier hapsan si rau si a fost ranit. Si fata a venit si l-a luat din campul de batalie, care era la marginea unei paduri unde cresteau ghiocei. Si haiducul era ranit si fata a vazut ca pe zapada alba au curs picaturi de sange langa ghiocei. Si asa s-a nascut legenda snurului de martisor, alb si rosu!

O primavara minunata va doresc!